Cadrul fizico-geografic

Relieful:
Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Şercaia se înscrie în treapta depresiunilor şi a dealurilor de podiş, fiind aşezat în zona de interferenţă a puternicelor masive carpatine cu regiunea geomorfologică depresionară a Transilvaniei, unde colinele Târnavelor vin în contact indirect cu Piemontul Persanilor - la intrarea în Depresiunea Făgăraş.
În ceea ce priveşte poziţionarea geografică, este deosebit de important să avem o imagine de ansamblu areliefului judeţean, cu principalele sale puncte de referinţă. Astfel, sub aspect fizico- geografic, judeţul Braşov se află la joncţiunea a trei mari unităţi naturale: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Podişul Transilvaniei, de unde rezultă o pronunţată complexitate şi diversitate în trăsăturile geologice şi geomorfologice, reflectată în climă, ape, soluri, vegetaţie şi faună. Dintre elementele de relief cele mai importante amintim:

  • Relieful muntos: acesta este reprezentat din Munţii Făgăraşului, Munţii Piatra Craiului, Culoarul Bran-Rucăr, Masivul Leaota, Munţii Bucegi, Munţii Ţara Bârsei, Munţii Codlei, Munţii Persani, Culoarul Comana;
  • Depresiuni: Depresiunea Braşovului, Depresiunea Făgăraşului;
  • Podişul Târnavelor: se află în partea de NV a judeţului Braşov având un relief caracterizat prin dealuri înalte cu o înălţime medie de 600-800m;
  • Subcarpaţii Transilvaniei: se situează în extremitatea nordică a judeţului având aspectul unor dealuri înalte cu o înălţime medie de 600-700m.
  • Munţii Piatra Craiului - cei mai grandioşi munţi calcaroşi din România - sunt reprezentaţi printr- o creastă calcaroasă principală lungă de circa 25 km şi inaltă de peste 2000 m.

 

Clima
Sub raport climateric se respectă legile generale precum şi cele determinate de poziţia geografică, temperatura medie a anului fiind de +8 grade C. Precipitaţiile atmosferice înregistrează în medie 600 ml/mp. Utilizând seria climatică de referinţă (1961-1990), valorile principalilor parametri climatici sunt:

a) data de apariţie a primului îngheţ:

- valoare medie: 19 octombrie

- cel mai timpuriu: 22 septembrie
- cel mai târziu: 18 noiembrie

b) data de apariţie a ultimului îngheţ

- valoare medie: 14 aprilie

- cel mai timpuriu: 22 martie
- cel mai târziu: 22 mai

 

Regimul hidrografic
Lungimea totală a râurilor cadastrate pe teritoriul comunei Şercaia este de 18.994 km. Corpurile de apă de suprafaţă (râuri) de pe teritoriul comunei sunt:

  • Râul Olt - confluenţă cu Părău
  • Râul Olt - confluenţă cu Găvan
  • Râul Olt - confluenţă cu Felmer
  • Râul Olt - confluenţă cu Şercaia (Şinca)
  • Râul Olt - confluenţă cu Urasa
  • Râul Felmer - confluenta cu Olt
  • Râul Şercaia (Sinea) - confluenţă cu Olt
  • Râul Şercaia (Sinea) - confluenţă cu Scurta
  • Râul Găvan - confluenţă cu Olt
  • Râul Urasa - confluenţă cu Mândra
  • Râul Scurta - confluenţă cu Şercaia (Şinca)

Perimetrul total al suprafeţei ocupată de lacuri cadastrate de pe teritoriul comunei Şercaia este de 29.608 km.

 

Floră și faună
Flora indică prezenţa a patru elemente caracteristice: elementul european, forme cosmopolite, forme de vegetaţie caracteristice altor continente şi alte forme. Pe raza comunei Şercaia se desfăşoară pe o suprafaţă de aproximativ 400 ha Poiana Narciselor - declarată monument al naturii. Flora întâlnită în cadrul acestei rezervaţii este formată din: narcise, iarbă vânătă, tepesica şi stejari seculari.
Fauna este influenţată de relief, climă şi hidrografie. Varietatea faunei respectă dispunerea dintre regiunile de deal şi munte.

 

Solurile
Solurile din zona cuprind toată gama existentă în depresiune, cu diferite clase de fertilitate. Conform datelor prezentate de Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti, principalele tipuri de sol întâlnite pe teritoriul comunei Şercaia sunt:

  • Erodisoluri şi/sau regosoluri;
  • Luvisoluri albice pseudogleizate şi pseudogleice;
  • Luvisoluri albice pseudogleizate;
  • Soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale) frecvent gleizate;
  • Soluri aluviale (inclusiv protosoluri aluviale);
  • Soluri brune acide litice şi tipice, pe depozite fluviatile;
  • Soluri brune argiloiluviale pseudogleizate şi soluri brune luvice;
  • Soluri brune argiloiluviale şi soluri brune luvice;
  • Soluri brune eu-mezobazice gleizate, pe depozite fluviatile şi fluviolacustre;
  • Soluri brune luvice pseudogleizate şi luvisoluri albice pseudogleizate;
  • Soluri brune luvice pseudogleizate şi soluri pseudogleice luvice;
  • Soluri brune luvice pseudogleizate, oligobazice şi/sau holoacide şi luvisoluri albice pseudogleice;
  • Soluri brune luvice tipice şi soluri brune luvice, erodate;
  • Soluri brune luvice tipice, lamelare (pe relief eolian);
  • Soluri cernoziomoide gleizate puternic şi lacovişti cu gleizare relictă (drenate), pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente; 
  • Soluri gleice turboase, eutrice şi soluri gleice, semiturboase, pe depozite fluviatile şi fluvio-lacustre recente;
  • Soluri turboase, eutrice şi turbe eutrofe

 

Conform datelor prezentate de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie Bucureşti în raportul privind „Comune vulnerabile la poluarea cu nitraţi în România", rezultă următoarea situaţie cu privire la suprafeţele de sol afectate de degradare agrofizică:

  • Teren arabil afectat de eroziune prin apă: 111 ha
  • Păşuni afectate de eroziune prin apă: 48 ha
  • Teren arabil cu gleizare puternică: 2 ha
  • Păşuni cu gleizare puternică: 15 ha
  • Teren arabil cu pseudogleizare puternică: 17 ha.
Înapoi