Biserica evanghelică fortificată din Hălmeag

 A fost inițial o bazilică romanică de dimensiuni modeste, care se presupune că a fost ridicată pentru prima dată în perioada anilor 1160 – 1190, întrucât s-a descoperit o piatră de temelie inscripționată cu următorul text: ”Fundata Anno 1160 – 1190”.

În documentul numit ”Diploma din 1211” al Regelui Ungariei Andrei al II-lea, se arată că acesta a dăruit Ordinului cavalerilor teutoni ținutul de la acea dată al Țării Bârsei, aflat la granița estică a regatului Ungariei, pentru a ridica ”cetăți de lemn și orașe de lemn ca să apere regatul împotriva Cumanilor”, iar ”primul hotar al acestui ținut începe de la întăriturile cetății Hălmeag” (Castrum Almage). După 14 ani însă, cavalerii teutoni au fost alungați de pe acel teritoriu și nu se poate spune dacă și-au pus cu adevărat amprenta asupra structurii arhitectonice.

Edificiul ridicat inițial în stil romanic, se presupune că a fost distrus în timpul invaziei mongole din 1241, dar a fost reclădit într-o formă gotică, puternic influențată de Ordinul Cistercian, care a fondat Abația de la Cârța și care a răspândit un stil arhitectonic simplu și sobru inspirat din romanicul matur. Această formă, ridicată probabil în jurul anului 1260, este foarte apropiată celei păstrate până în zilele noastre.

Arhitectul şi atelierul de pietrari, activi la Cârţa după invazia mongolă din anul 1241, au avut o contribuţie majoră în diseminarea spiritului şi a formelor artei gotice în Transilvania secolului al XIII-lea. Un aport considerabil în evoluţia acestui proces l-au avut însă şi atelierele cisterciene de pietrari, trimise în Transilvania, probabil din iniţiativa Capitlului General al Ordinului cistercian, căruia îi erau aservite încă din anul 1240 o serie de aşezări din Ţara Bârsei. Această influenţă stilistică sincretică poate fi surprinsă la o serie de monumente contemporane, situate în sudul Transilvaniei, printre care și la biserica reformată din Hălmeag. (sursa: https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/un-monument-unic-in-romania-fosta-manastire-cisterciana-din-carta)

Planul bisericii este alcătuit din trei nave, una centrală și două laterale. Are patru intrări: două în partea sudică, una pe latura nordică și alta pe cea vestică. Intrarea principală era cea din vest, și este accentuată de un portal impozant format din arce frânte executate din piatră, unde se păstrează stilul romanic, iar mare parte din pietrele sculptate amintesc de goticul de inspirație cisterciană al secolului XIII, baroce sunt doar ormamentele interioare și altarul din lemn. O particularitate o constituie prezența de basoreliefuri pe cheile de boltă și pe consolele altarului, repezentând motive antropomorfe, zoomorfe și florale. Tot pe fațada de vest a existat un turn care a fost demolat, probabil în urma unui incendiu. Pe peretele sudic, în interior, sunt menționați anii în care a fost construită (1160 – 1190) și restaurată (1626, 1818, 1841, 1870, 1924, 1980).

Altarul este situat la răsărit; icoana înfățișându-l pe Iisus crucificat a fost pictată în 1843. Prima orgă s-a construit în anul 1777, cea actuală datând din 1816, fiind opera unui meșter din Prejmer. Un obiect de cult foarte valoros îl reprezintă cristelnița, cioplită dintr-un singur trunchi, datată din secolul al XVI-lea. Băncile din navele laterale, fără spetează, întregesc cadrul medieval.

Biserica a fost romano-catolică şi s-a numit Sf. Petru până în anul 1542, când Johannes Honterus, a introdus reforma luterană pentru bisericile sașilor din toată Transilvania.

Cimitirul din curtea bisericii este mărginit de un zid din piatră, cu înălțimea de 4 m și datează din secolul al XVIII-lea. Aici este amplasat un bust reprezentând pe Împărăteasa Elisabeta a Austriei, cunoscută sub numele de ”Sisi”. Se spune că după Revoluția din 1848 au rămas foarte mulți copii orfani, și pentru aceștia, Sisi a făcut donații exorbitante, în 96 de localități din Transilvania. Drept mulțumire, în fiecare din aceste localități a fost sculptat câte un bust al împărătesei și pus la loc de cinste, dar aproape toate au fost distruse în perioada comunistă. Bustul de la Hălmeag, în mod excepțional, a fost protejat cu multe riscuri de către localnici.

Tot aici există un monument dedicat Ecaterinei Varga (1802 – după 1852), fiică a satului, de origine maghiară, o eroină care a luptat pentru drepturile țăranilor români din Munții Apuseni în perioada 1840 – 1847, pe vremea când, în Imperiul Habsburgic predominau fărădelegile administrative și abuzurile regimului fiscal. După ce ea însăși a fost pusă în situația să suporte, mai mulți ani, nedreptățile comise de autorități, a ajuns să se implice în susținerea cauzelor țăranilor români, care se confruntau permanent cu aceste nedreptăți. A fost un simbol al vremurilor, o femeie care a uimit prin tenacitatea şi ambiţia ei. A scris zeci de petiţii adresate guvernului Transilvaniei de la Sibiu, dar şi multe memorii pe care le-a susţinut ca un adevărat avocat la Curtea de la Viena.

Demersurile ei, cu timpul, au început să deranjeze, mai ales că dădeau speranțe țăranilor români, care aveau în sfârșit un avocat apărător, capabil să redacteze documente elaborate, cu argumente juridice, în germană, limba stăpânitorilor, și să-și folosească relațiile pentru ca ele să ajungă unde trebuie. În scurt timp este adoptată de țăranii din satele de munte, care încep s-o numească ”Doamna noastră”, oponenții săi numind-o și ei „Horea în fustă”. În 1847 a fost prinsă prin înșelăciune și ținută patru ani în închisoare, fără a fi judecată, iar ulterior a fost condamnată la trei luni de închisoare. După eliberare, în anul 1851, s-a stabilit prin domiciliu forțat în satul natal, Hălmeag, iar la scurt timp (probabil 1852) a decedat în urma unei boli de plămâni dobîndite în detenție. (surse:

http://corbiialbi.ro/index.php/calimara/1766-katalin-varga-8211-ecaterina-varga-un-destin-tumultos/, https://adevarul.ro/locale/brasov/ecaterina-varga-femeia-ajuns-viena-viata-taranilor-romani-tradata-andrei-Saguna-infundat-puscaria-murit-intr-o-saracie-lucie-1_5562e4d0cfbe376e3591fb49/index.html).

Biserica este inclusă pe lista actualizată a monumentelor istorice, conform Ordinului ministrului culturii și cultelor nr. 2361 din 12 iulie 2010, privind aprobarea Listei monumentelor istorice, la poziția 653, cu denumirea ”Biserica reformată” din Satul Hălmeag, nr. 252, Com. Șercaia, având codul: BV-II-m-A-11713.01, iar la poziția 654 sunt incluse ”Turnul – clopotniță și fragmente ale zidului de incintă”, aparținând acestei biserici, cu codul: BV-II-m-A-11713.02.

Gallery