Cetele de feciori din Vad și Șercaia

Ceata de feciori este cel mai cunoscut obicei din perioada sărbătorilor de iarnă din Ţara Făgăraşului. În majoritatea localităţilor, tinerii încă se ocupă destul de mult ca această tradiție să se păstreze cu sfinţenie.

La origine, cetele de feciori au fost considerate organizaţii de iniţiere a tinerilor, de trecere a lor într-o nouă etapă, de pregătire a lor pentru viaţă. În satul tradiţional, ceata se constituia după o rânduială îndătinată, bine stabilită. Aceasta avea o organizare proprie cu funcţii şi sarcini precise. Era mândria satului; în concepţia populară ea trebuia să întruchipeze tot ce are mai bun satul, idealul de fecior, gradul cel mai mare de vitalitate de care dispunea satul tradiţional – ei erau consideraţi „feciori adevăraţi”. 

Activitatea cea mai importantă a cetei este colindatul din ajunul Crăciunului, iar după aceasta, cetașii sunt gazdele jocurilor și balurilor care se desfășoară cel mai mult în perioada sărbătorilor de iarnă, adică în zilele de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează.

Ceata se strânge la începutul postului Crăciunului, pentru a avea timp să se organizeze: să repete colindele, să facă pregătirile materiale pentru desfășurarea jocurilor și balurilor și mai ales, să învețe dansurile populare specifice satului (fecioreasca, învârtita, sârba, brâul, poșovoaica). Este formată din tineri necăsătoriți, adolescenți de 17-19 ani, și încă din primele zile ei se ocupă să stabilească funcțiile în ceată și să tocmească muzica. Tot de la început se cheamă fetele în ceată.

Cea mai importantă funcție este aceea de conducător al cetei, adică vătaf mare, pentru care este ales de obicei feciorul cel mai matur, cu cea mai multă experiență, pentru că va avea cea mai importantă responsabilitate. În calitate de lider al cetei, trebuie să vegheze la respectarea regulilor, să organizeze și să coordoneze existența cetei și în general, orice activitate. El are un ajutor- vătaful mic, care îl susține pe tot parcursul activităților și îl poate înlocui când lipsește, iar în cazul cetei din Vad, acesta este ales Plugar în anul următor, conform obiceiului care se desfășoară în Vad, în a doua zi de Paști.

Vătaful mare poartă ca semn al autorităţii „băţul de vătaf” și două panglici cu tricolorul, așezate în diagonale pe piept, iar vătaful mic poartă și el „băţul de vătaf” şi o singură panglică tricoloră pe piept, aşezată în diagonală, de la dreapta spre stânga. Băţul de vătaf este un baston înfăşurat cu panglică tricoloră şi cu un ciucure de haras.

Pentru administrarea banilor este nevoie să se aleagă un casier, iar pentru a purta steagul care însoțește ceata pretutindeni, se alege stegarul. Având un rol ceremonial deosebit, steagul este alcătuit dintr-un material de mătase neagră, pe care fetele din ceată îl împodobesc cu panglici, flori artificiale și clopoței. Pe centru în partea de sus este cusută o cruce (ca semn distinctiv al apartenenței religioase), iar în partea de jos, este cusut cu tricolor denumirea satului: Vad (ca semn al neamului din care face parte). În timpul jocului care deschide petrecerile, conform tradiției ”se fură steagul”, un act teatral, creat pentru amuzamentul participanților.

În creaţia artistică populară din Ţara Făgăraşului, portul ocupă un loc de frunte prin structură, croi şi varietatea ornamentelor ţesute sau cusute, care îi imprimă o notă de originalitate. Portul colindătorilor reprezintă un aspect foarte important în obiceiul colindatului. Datina veche impunea chiar ca de Crăciun oamenii să îmbrace haine de sărbătoare noi, mai cu seamă cei care porneau la colindat.

Feciorii poartă cămaşă albă, din pânză ţesută în război, cu mânecă largă, strânsă jos cu o bantă. În picioare au ”cioareci” din lână albă, simpli și strâmți, care intră în cizme, iar pantalonii de vară sunt albi și drepți, din pânză de bumbac. Peste mijloc se încing cu un şerpar din piele, iar peste cămaşă poartă pieptarul din piele de miel argăsită. Pe cap au căciulă neagră din blană de miel, care poartă pe partea stângă o ”vâstră” cu flori și podoabe, într-o formă asemănătoare pentru toți cetașii, aceasta fiind un alt element distinctiv, specific fiecărei cete.

Același specific îl are și portul fetelor. Fata poartă ”iie”, cu mâneci lungi și largi, strânse jos cu brățară îngustă și cu fodori. Ia e brodată sau țesută cu motive florale sau geometrice și cu mâneca ”plină”, adică este complet acoperită cu motivul ales. Fustele sunt în general din pânză de bumbac, țesute la război și plisate, sunt mai jos de genunchi și au pe margine, un ”ajur” brodat, puțin mai sus decât tivul. Culorile predominante sunt albul și negrul și mai puțin roșul. Ca motiv brodat, meșterii populari au preferat: trandafirul și bobul de strugure.

Peste fustă se leagă cu șnur ”cretințele” de culoare neagră, una în față și una în spate, făcute dintr-o țesătură fină de lână, cu ciucuri în partea de jos și brodată cu motive florale. Peste ie se poartă ”laibărul”, făcut din aceeași țesătură cu cretințele și ornamentat cu aceleași modele de broderie, iar pe cap, au un batic negru, cu franjuri.

Din dimineața ajunului Crăciunului, băieții din ceată pornesc la colindat, însoțiți de doi lăutari, iar primele case colindate sunt ale primarului și ale preotului. Apoi colindă în satele învecinate, și de seara până în dimineața de Crăciun colindă toate familiile din sat. Colindele pe care le cântă de obicei sunt: ”Domnul Iisus Hristos”, ”Colo sus”, ”Trei păstori”, ”O ce veste minunată”, ”Trei crai de la Răsărit”, ”Domn, Domn, să-nălțăm”. În a doua zi de Crăciun, toți cetașii îmbrăcați în portul popular, participă la slujbă și apoi colindă în biserică.

Obiceiul colindatului de ceată bărbătească a fost inclus pe lista patrimoniului imaterial mondial UNESCO, în anul 2013.

În ajunul Anului Nou, băieții din ceată merg ”la urat”, la toate casele din sat, cântând ”Mulți ani, trăiască!” urmat de strigarea întreită: Trăiască, trăiască, trăiască la mulți ani“!

În data de 7 ianuarie, în sărbătoarea zilei de Sfântul Ioan Botezătorul, la Făgăraş are loc Festivalul Cetelor de Feciori din Ţara Făgăraşului. Această manifestare, care adună anual peste 40 de cete, este o paradă minunată a costumelor populare tradiţionale specifice fiecărui sat făgărăşean.

Tinerii însoţiți de preoţii şi primarii din satele lor, participă la oficierea Sfintei Liturghii în Catedrala ortodoxă din Făgăraș, iar apoi colindă în catedrală. Urmează o paradă a cetelor, prin centrul orașului, după care, vătafii cetelor urcă pe scena special amenajată pentru eveniment, unde prezintă fiecare grupul cu care a venit, precum și dansurile și tradițiile locului din care provine.

Festivalul cetelor de feciori din Ţara Făgăraşului încheie seria de manifestări tradiţionale din perioada sărbătorilor de iarnă.

Gallery