Rezervația naturală ”Poienile cu narcise – Dumbrava Vadului”

La 3 km distanță de Satul Vad, amplasată pe latura nordică a Munților Făgăraș, încadrată de Munții Perșani la Est și Podișul Hârtibaciului la Nord, se află o pădure dumbrăvită, de stejari seculari din specia Quercus Robur, care se întinde pe o suprafață de cca 400 ha și cuprinde poieni cu narcise, în suprafață totală de 190 ha. Această pădure a fost declarată arie naturală protejată prin Legea nr. 5 din 06.03.2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate, și este doar un rest din pădurea care acoperea altă dată întreaga Depresiune a Făgărașului, rămânând unica pădure de stejari seculari păstrată în această regiune.

Cu sute de ani în urmă, situl era format numai din pădure de stejar, dar din cauza tăierilor succesive s-au format poieni, care până prin 1954 nu erau mai mari de 10 ha una, iar în prezent s-a ajuns ca două dintre ele să depășească 30 ha. ”Dumbrăvirea” pădurii s-a produs nu numai artificial, dar și pe cale naturală, datorită variațiilor mari ale umidității solului, între umiditate abundentă sau chiar în exces și respectiv uscăciune, generând condiții nefavorabile de încolțire a ghindei, de menținere a plantulelor, respectiv de dezvoltare normală a arboretului, provocând chiar uscarea unor exemplare de stejar.

După rărire, s-a declanșat un proces de înmlăștinire, care este superficială, datorită prezenței unui strat impermeabil (de glei) situat la mică adâncime. În realitate, pânza freatică este la o adâncime mai mare de 7 m. Această înmlăștinire superficială se menține cu ajutorul precipitațiilor din Depresiunea Făgărașului, mai abundente în lunile de primăvară și favorizează, pe de altă parte dezvoltarea, mai mult decât în orice altă parte din țară, a narciselor, care înfloresc în luna mai, și timp 2 -3 săptămâni oferă o priveliște minunată ca un covor alb, foarte dens și spectaculos.

Narcisele care cresc aici, fac parte din specia Narcissus poeticus L., subspecia Narcissus radiiflorus Salisb. (Syn. Narcissus angustifolius Curt., Narcissus stellaris Haw.), dar se întâlnesc și exemplare din subspecia Narcissus poeticus. Această specie este narcisa care se cultivă în toate grădinile, ”de care însă, se deosebește net prin tulpinile mai subțiri și mai gingașe, prin frunzele cam pe jumătate mai înguste și prin florile de obicei mai mici și cam lung pedunculate. Tepalele (piesele perigonului) sunt alungit eliptice, îngustate la bază, ascuțite și nu se acoperă unele pe altele. Gulerașul foarte scurt, este gălbui, mărunt crestat și tivit cu un fir roșu; staminele, de obicei ating marginea acestuia” (”Poienile cu narcise din Dumbrava Vadului” de Ion Șerbănescu).

Cantitatea de apă din sol contribuie foarte mult la variația covorului vegetal în ceea ce privește prezența unor asociații de plante care ocupă suprafețe mai mici sau mai mari, astfel încât, pe un teritoriu restrâns cum e Dumbrava Vadului, se află concentrată cea mai mare parte din speciile și asociațiile de plante din această regiune. Dintre ele, în afară de specia predominantă de narcise, întâlnim destul de des, și alte două specii vulnerabile de flori: iriși – Iris sibirica și bulbuci de munte – Trollius europaeus.

Există și numeroase specii de faună, dintre care, cele mai deosebite sunt: cuc, bufniță, pupăză, 8 specii de ciocănitori, șoim, uliu, acvilă mică, rață lingurar, prepeliță, cocostârc, mierlă, sturz, salamandră, șopârle, șerpi de casă, arici, liliac, iepure de câmp, veveriță, mistreț, căprioară, vulpe, lup, urs, bursuc, jder, dihor. Din păcate, câteva specii importante care au existat mai demult în pădure, astăzi nu se mai întâlnesc: râs, pisică sălbatică, cocoș de pădure, fazan, cerb.

Încă din vechime, sătenii din Vad sărbătoreau în fiecare an maialul, în ziua de 21 mai, de sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena, bucurându-se de bogăția naturală a pădurii și a covorului de narcise, sau ”coprine”, cum le spuneau ei, dar locul lor de campare era pe Colina cu mesteceni aflată în marginea vestică a pădurii. În perioada anilor `60, acest loc a devenit foarte cunoscut și apreciat, și era vizitat de mii și mii de turiști. Începând din anul 2001, în fiecare an, în duminica cea mai apropiată zilei de 21 mai se organizează ”Festivalul narciselor”, tot în marginea vestică a rezervației, lângă cabana pădurarului, unde s-a construit și o scenă acoperită, din lemn, care găzduiește cu fiecare ocazie, artiști renumiți ai folclorului românesc dar și dansatori de toate categoriile: de la școlari până la profesioniști.

Rezervația este cea mai întinsă, de acest fel, din Europa, având 400 ha, și aproape jumătate sunt poieni cu narcise și, cu siguranță oferă un uriaș potențial turistic.

Gallery